Sustenabilitatea sistemului public de pensii se concentrează aproape întotdeauna asupra unui singur indicator: vârsta de pensionare. Mult mai rar se pune întrebarea fundamentală care ar trebui să stea la baza oricărei reforme: cât timp trăiesc oamenii după ce ies la pensie și cât de echitabil este raportul dintre anii de muncă și anii de viață rămași? Vasile Nagy, deputat de Arad, a susținut o declarație politică în Parlament cu tema: „Vârsta de pensionare și speranța reală de viață”.
În anul 2026, România continuă să se confrunte cu una dintre cele mai reduse speranțe de viață din Uniunea Europeană. De aceea, corelarea vârstei de pensionare cu speranța reală de viață nu este doar o problemă economică. Este, înainte de toate, o problemă de justiție socială.
„O abordare matură pentru România anului 2026 ar presupune introducerea unor mecanisme care să coreleze evoluția vârstei de pensionare cu dinamica reală a speranței de viață. Dacă speranța de viață crește, sistemul poate absorbi gradual ajustări ale vârstei de pensionare. Dacă această creștere stagnează sau rămâne mult sub media europeană, atunci majorarea automată a vârstei de pensionare devine discutabilă din perspectiva echității”, a declarat deputatul Vasile Nagy. În opinia sa, investițiile în sănătate publică trebuie privite ca investiții directe în sustenabilitatea sistemului de pensii. „Un cetățean mai sănătos nu doar că trăiește mai mult, ci poate rămâne activ economic mai mult timp, contribuie mai mult la buget și necesită mai puține intervenții costisitoare din partea sistemului medical. Adevărata reformă a pensiilor nu începe cu mutarea unei limite de vârstă pe hârtie. Ea începe cu creșterea duratei și calității vieții oamenilor. O societate care dorește să prelungească perioada de activitate profesională are obligația morală și instituțională de a crea condițiile pentru ca cetățenii să trăiască mai mult și mai sănătos”, a declarat deputatul Vasile Nagy. În opinia sa dezbaterea privind vârsta de pensionare trebuie mutată din zona exclusiv contabilă în zona echității sociale. „Orice reformă durabilă trebuie să pornească de la realitatea biologică și socială a cetățenilor săi. Vârsta de pensionare nu trebuie să fie doar rezultatul unor calcule bugetare, ci expresia unui echilibru corect între anii de muncă, contribuția la societate și dreptul fiecărui om de a beneficia, într-un mod demn și echitabil, de roadele unei vieți întregi de activitate. Aceasta este, în esență, diferența dintre un sistem care este doar sustenabil financiar și un sistem care este cu adevărat just”, a declarat Vasile Nagy, deputat de Arad.